Iubirea

Iubire este acel sentiment care ne incearca pe toti cel putin o data in viata. Este momentul in care renunti la a mai spune EU si EA si vei spune NOI!Iubirea este ceea ce ne face pe noi sa ne simtim oameni.

Cind iti imparti fericirea cu altul, nu te inchizi impreuna cu el intr-o inchisoare: pur si simplu daruiesti. Nu astepti nici macar multumire sau gratitudine. Daruiesti pentru ca esti prea plin, daruirea este o necesitate. Asadar, in cazul in care apare gratitudinea, ea este indreptata catre persoana care a acceptat iubirea ta, care a acceptat darul tau. Acceptarea ei te-a eliberat, ti-a permis sa-ti reversi iubirea asupra ei. Si cu cit impartasesti mai mult celuilalt, cu cit daruiesti mai mult, cu atit esti mai bogat. Daruind astfel, nu pierzi nimic si nici nu se iveste gindul "as putea pierde totul". De fapt, cu cit pierzi mai mult, cu atit existenta isi revarsa mai mult prospetimea asupra ta, daruindu-ti primaveri pe care pina atunci nici nu le banuiai.

Iubirea nu are definitie...noi incercam doar sa ii dam definitii...sa ii dam sensuri...sa ii cautam intelesuri...sa ii gasim raspunsuri, dar adevarul este ca IUBIREA...este doar IUBIRE...nu are definitii decat insasi IUBIREA!Dar daca ar fi sa ii dau o definitie, i-as da una:...tu si eu!

Iubirea...nu are gust...iubirea nu are miros....iubirea doar exista atunci cand doua suflete se intalnesc...iubirea esti...TU si EU....amandoi...si cat de frumos este sa existam asa...sa ne iubim ca doi fulgi inlantuiti intr-o calatorie de vis..numai noi..Te Iubesc...si iata cum sufletele gasesc dfinitii !

Poti sa iubesti o viata , sa daruiesti iubire, dar vine o zi cand iti doresti si sa primesti.Poate fi mai dureros un sentiment decat golul de iubire din suflet? Ati simtit vreodata suferinta acuta, ce-ti strabate toata fiinta , ce ti-o provoaca dorinta de a fi iubit? Eu cred ca singuratatea este profunda atunci cand nu te simti iubit. Cum poti fi fericit pt ca iubesti? ATAT? Iubesti si esti fericit? NU! Sigur trebuie sa fii iubit la randul tau ca sa poti spune cu adevarat ca esti fericit.Altfel nu ar mai exista atatea suflete singure si atata tristete.

"Sa iubesti nu e nimic. Sa fii iubit e ceva. Sa iubesti si sa fii iubit e totul."

„Iubirea nu se dovedeste...iubirea se simte !!! Iubirea este IUBIRE ! Iubirea o daruiesti, iar atunci cand o primesti esti fericit!!!”

Cred ca iubirea nu poate fi explicata ci doar demonstrata. Iubirea e ca vantul,spunea cineva, nu il vezi ,dar il simti.Iubirea e ca Dumnezeu ,nu il vezi ,dar stii ca este acolo.

Acum mi-a venit in minte o jucarie draga din copilarie.Se numea HOPA MITICA.De o puneam in cap se intorcea automat in picioare.Mult am mai avut de lucru cu ea.Am studiat-o zile intregi si nu intelegeam de ce vroia numai in picioare?Era o papusica tare incapatanata,dar imi era tare draga.Imi zambea mereu.Dupa atatia ani i-as da un nume mai frumos,l-as numi DRAGOSTE.S-ar potrivi de minune cu HOPA MITICA.DRAGOSTEA rasare,asa cum HOPA MITICA vrea sa fie din nou in picioare,nu stii de ce rasare,nu stii de unde vine si ca si MITICA al meu,sta drept in fata ta si face ce vrea ea.Te invaluie cu caldura ei,de DRAGOSTE vorbesc nu de MITICA al meu si nu-ti da pace.Se deschide in fata ta ca o floare,te imbata cu vorbe frumoase si cand ti-e lumea mai draga face ce vrea ea,cum vrea ea ca si HOPA MITICA al meu.Poate ca cu HOPA MITICA m-as mai intelege,l-as tine in mana,dar cu DRAGOSTEA nu pot.Vine cand vrea si pleaca cand vrea.Ceea ce este trist ,este ca atunci cand este incapatanata ca MITICA si pleaca,uita sa zambeasca.Doamne cate lacrimi,cata durere.Invata-te DRAGOSTE sa zambesti ca MITICA,te rugam...

Cea mai elementara regula in dragoste e ... sa iubesti. Iubirea nu cere socoteala si nu contabilizeaza nimic. Nu iubesti o persoana pentru ca e intr-un fel sau altul, o iubesti pentru ca o iubesti si atat. Daca incepi sa cauti motive pentru care sa o iubesti deja iubirea e pierduta, si nu pentru ca nu ai gasi motive pentru care sa o iubesti, vei gasi cu siguranta.... dar tot la fel de multe vei gasi si ca sa nu o iubesti. In plus, dragostea are farmec atata timp cat e fireasca, iar o intrecere de genul care ofera mai mult mi se pare exagerata. In dragoste ceea ce se ofera trebuie sa fie total gratuit, fara nici o pretentie de a primi ceva in schimb... Si daca asta inseamna ca in anumite cazuri doar o persoana iubeste, trebuie sa stim un lucru si anume ca nimeni nu ne-a promis ca viata asta e perfecta si frumoasa.... Daca ar fi asa, nu ar mai fi razboaie, nu ar mai fi violenta, nu ar mai fi lacrimi si s-ar iubi toti la fel de mult.... Dar din pacate traim intr-o lume care nu e perfecta.... Avem insa cel mai mare dar din viata asta acesta e dragostea..... Si dupa parerea mea cea mai elementara regula in dragoste nu e sa fii iubit ci sa iubesti, mult si neconditionat.... Asa vad eu dragostea, dar s-ar putea sa gresesc... in fiecare zi, trecem sau nu ...un test...al iubirii adevarate..cea care nu e conditionata de nimic, mai ales de cantitate.... Si oricum, daca nu dam tot ce avem in iubire...cand vom da...intr-o alta viata? ...pentru cine pastram restul ? ...pentru cand ?....

Sunt atat de rare momentele in care lasam inima sa vorbesca in locul ratiunii impregnate de stereotipuri si alienate de masti.Cu totii credem ca intelegem sensul expresiei "iubire neconditionata". De asta ramane doar o expresie...unul dintre multele clisee care ajuta la imbogatirea discursurilor din fata amicilor de bere. Ma gandesc la acele momente in care eu insami m-am lansat in discutii aprinse despre asta. Mi se parea mie ca un atare subiect imi evidentiaza feminitatea si profunzimea si tare mandra eram cand reuseam sa intorc cuvintele pe calea ideilor mele.As vrea sa va pot privi acum in ochi si sa las energia pe care o eman in mod spontan - energia pura, nealterata, singura purtataore a sentimentelor autentice - sa vorbeasca pentru mine. In cuvinte se poate spune cam atat: Iubirea nu judeca si nu incearca sa schimbe, Iubirea accepta si pretuieste. Opusul iubirii este frica. Din frica apar neincrederea, judecata, gelozia, invidia. In ciuda aparentei, obiectul fricii nu este niciodata in afara noastra...Ne este frica ca nu suntem suficienti de buni, de aceea apare neincrederea care se transforma treptat in gelozie. Ne este frica ca, daca alegem sa intrerupem o relatie, vom pierde acea stabilitate confortabila dar totusi chinuitoare, de aceea apare dorinta de a-l schimba pe cel de langa noi dupa imaginea pe care o avem despre partenerul ideal. Ne este frica ca nu vom fi acceptati pentru ceea ce suntem, de aceea ne modelam personalitatea in concordanta cu ceea ce presupunem ca se asteapta de la noi. Ne este frica de respingere, de aceea cel mai adesea nu avem curajul sa intrebam, ci apelam la asumptii.Cum putem sa cerem sa fim iubiti, acceptati, cand noi nu ne acceptam pe noi insine? Surprindeti absurdul din situatia asta? Ne respingem pe noi insine, ne supunem judecatii acelei instante a psihicului pe care ne-am format-o in timp cu rol de autocontrol...numai ca la un moment dat devine o voce aparte, un Judecator care loveste nemilos in noi si in ceilalti si care ne condamna iar si iar la o existenta nefericita. Toate judecatile pe care le aplicam celorlalti, le aplicam in primul rand asupra noastra! Cam asa se formeaza o valoare...La un moment dat in viata, din multele modele de comportament care ni se ofera, optam pentru unul sau altul si il interorizam, il repetam pana devine parte din noi, firecul nostru. Odata devenit valoare, modelul isi pierde sensul, motivatia alegerii initiale se uita. Ramane o imagine pe care o adaugam la suita de aspecte-"trebuie" si la inaltimea careia vom incerca in permanenta si cu disperare sa ne plasam. In acelasi timp vom incerca sa-i "masuram" si pe cailalti dupa aceleasi principii. Fireste ca printre atatea imagini, unele contradictorii, ne va fi foarte greu sa vedem adevarul. Si totul porneste de la frica. Curajul nu este ceea ce vedem in filme...supereroi care trec prin foc si sabie ca salveze copilasi si femei aflate in primejdie. Curajul este decizia de a-ti privi propria frica in ochi si de a o topi cu flacara Iubirii, flacara lui Dumnezeu....

Mai exista iubire in zilele noastre?

Mai exista iubire adevarata in zilele noastre? Iubirea aia neconditionata pe care o intalneam in basmele pe care ni le citeau parintii sau bunicii inainte de culcare? A mai ramas ceva din basmul cu Ileana Cosanzeana si Fat Frumos?
Daca stam sa privim o clipa lumea in care traim putem striga in gura mare si ferm convinsi ca avem drepate, ca nu mai exista nimic din toate astea, ca basmele sunt facute doar pentru a adormi copii mici si naivi si ca nu au nimic in comun cu realitatea, cu atat mai putin cu realitatea zilelor noastre. Astazi oamenii sunt mai preocupati de cariere, de partea materiala a vietii, dragostea a ramas undeva uitata.
Cam asta am fi tentaţi sa spunem ca a mai ramas din iubire. Dar este imposibli ca in secunda urmatoare sa nu ne treaca prin minte o clipa in care am uitat sa mai respiram, o secunda in care am fost invadati de acest nobil sentiment, chiar si acum, in zilele noastre. Este imposibil sa nu ne amintim de privirea unui om pentru care stim sigur ca am renunta la tot, sa nu ne intoarcem intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat, in care un sarut a reusit sa te faca pe tine, omul din zilele noastre, sa poti sa zbori. Sunt convins ca nu exista om pe lumea asta care sa nu fi simtit macar o data in viata ca iubeste.
Si totusi, de ce nu mai au oamenii din ziua de azi puterea sa lupte pentru sentimentele lor, pentru iubire? In trecut, cavalerii se duelau pentru iubitele lor, mureau pentru dragostea lor. Astazi oamenii renunta atat de usor la iubire. In goana lor dupa bani, preocupati de cariere, uita sa se mai opreasca o clipa si sa priveasca in sufletul lor. Uita cat de frumos e sa strangi in brate fiinta ce-o iubesti, uita cat de frumos e cand adormi cu capul pe inima persoanei iubite. Sunt sentimente care nu se compara cu nimic, care nu vor putea fi niciodata inlocuite cu nimic, nici cu un cont de nu stiu cate sute de mii de dolari, nici cu cea mai mare vila sau orice altceva ce tine de partea materiala. Sunt sentimente care nu vor putea fi niciodata cumparate, oricat de multi bani am avea.

Din pacate, prea multi oameni uita ca in ciuda tehnologiei din ce in ce mai avansate, in ciuda descoperirilor care se tot fac, timpul a ramas tot ireversibil si clipele care trec acum pe langa noi nu mai ni le poate da nimeni inapoi. Si poate peste ani, cand idealurile noastre referitoare la cat de sus putem ajunge in cariera sau cat de gras poate fi contul din banca vor fi atinse, ne vom trezi ca suntem niste batranei singuri care nu au langa ei persoana care ar fi mers pana la capatul pamantului pentru ei doar daca ar fi lasat-o. Privind in urma, iti vei aminti de un mesaj in care iti spunea ca te asteapta, dar tu nu te-ai dus niciodata, de o lacrima care s-a uscat pe-obrazul ei in asteptarea sarutului tau. Iti vei aminti privirea care te implora sa ramai atunci cand ai plecat. Cine o sa-ti mai dea atunci tot ce ai lasat sa treaca pe langa tine, persoana careia i-ai spus "pleaca" chiar daca sufletul tau i-ar fi spus "mai stai", persoana cere ar fi stat in calea realizarii tale pe plan profesional, sufocandu-te probabil cu iubire. Cate persoane nu ar vrea atunci sa poata da timpul inapoi, sa ajunga la o intalnire la care nici nu a incercat sa ajunga atunci cand il astepta, sa poata sterge acum o lacrima amara din ochii persoanei pe care a iubit-o, sa mai stranga o data in brate, macar o data, trupul care tremura sub mangaierea lui. Cate persoane nu ar renunta la tot pentru tot ce au avut si nu mai au, nu mai au pentru ca asta a fost alegerea lor, pentru ca intr-un anumit moment al vietii au considerat ca e mai bine sa aleaga ei pentru doi si au ales gresit.
Din ce in ce mai des vezi oameni care decid sa mearga pe drumuri separate pentru ca "asa e mai bine", chiar daca in mod clar lacrimile din ochii lor spun ca nu asa e mai bine, dar ce mai conteaza? La cel mai mic impas iau aceasta hotarare "inteleapta", cum ca ar fi mai bine sa-si vada fiecare de viata lui si este mult mai simplu sa spui "viata ne e impotriva" decat sa recunosti ca esti un las care nu are puterea sa lupte, nu-i asa?
De cate ori nu ati auzit de decizia inteleapta a unei persoane de a renunta la prostiile astea legate de iubire, care stau in calea realizarii unui tanar care promite ca va ajunge in varful piramidei, profesional vorbind? De cate ori nu ati intalnit persoane care au inlocuit iesirea la cinema cu filmul de pe calculator, o cina in oras cu o comanda la o pizzerie, o iesire in aer liber cu nimic. Cat de des intalnim oameni care nu mai stiu sa se bucure de lucrurile marunte, care fac viata frumoasa ? O ploaie scurta de vara te determina sa iei imediat taxiul in loc sa te bucuri de felul in care picăturile călduţe aluneca pe chipul si pe trupul ei. Razele de soare care patrund dimineaţa in casa te fac sa tragi draperiile si sa pornesti aparatul de aer conditionat fara sa te opreşti o clipa sa vezi cat de frumos ii luminează ochii in bătaia soarelui.

Si-atunci concluzia pe care o tragem e ca in ziua de azi oamenii nu mai au timp, nu mai stiu sa iubeasca, nu mai au timp sau rabdare sa rasfete, nu mai stiu sa se uite in ochii persoanei iubite si sa-i vada sufletul. Dar cand vedem o pereche de octogenari care, tinandu-se da mana, admira o floare sau cauta pe bolta instelata Carul Mic sau Carul Mare ne dam seama ca mai exista si oameni norocosi, sau oameni curajosi care la un moment dat al vietii lor au stiut ca trebuie sa aleaga si n-au ales gresit. Au ales IUBIREA ADEVARATA .

Fericirea

Fie ca unii o merita din plin,altii mai putin,fie ca unii stiu ce inseamna fie ca altii se pierddoar in definirea ei,vor cu toata fiinta sa aiba parte de ea.

Definitia psihologica a fericirii suna cam asa:”O stare deosebita deimplinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat saumult asteptat sau asteptat tensionat. Semanifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numaica provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si oenergizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorinteide a face ca si altii sa fie fericiti.”

Unii cautam aceasta fericire in placerile vietii care nu intotdeaunasunt cele mai grozave rezolvari la diferitele probleme pe care leinfruntam.Ce-o fi bucuria?

Bucuria e un sentiment de scurta durata,care ne multumeste pe moment,se uita,se trece mai departe.

Unii fug de fericire,de teama ca o vor pierde si se multumesc doar cu deziluzii.

Din dorinta de a fi realisti, poate ca, uneori, suntem de-a dreptulpesimisti. Nu ti s-a intamplat niciodata sa iti fie teama, sa itiimaginezi cele mai rele scenarii, ca, pana la urma, lucrurile sa iasade departe mult mai bine decat credeai? Ce castigi daca doar itihranesti teama, fara sa actionezi pentru a o anihila?

Fericirea e un termen contrafacut de noi , care pentru un creier normalnu are corespondent.Si cum Dumnezeu este in noi,deci,unde e fericireanoastra?

Sa fie ea doar un ideal pe care si l-au facut oamenii…prin imaginarea senzatiei de a poseda tot ceea ce iti doresti?

Fiecare om are o conceptie diferita despre fericire.

Unii ne fabricam propriul nostru paradis in care poate nu suntem cei mai perfecti,dar cu siguranta,suntem extraordinari.

Cand ai fost ultima oara fericit?Saptamana trecuta,ieri,astazi?Luna cetocmai a trecut?Si nu ma refer la un moment de buna dispozitie..ci lafericire cu adevarat.

Ma bucur ca te preocupa fericirea mea care cu siguranta e si a ta.

Ma semnez intr-un coltisor,mic de tot:Un nimeni celebru!

Traieste clipa vietii!

“Bucuraţi-vă ca nişte copii, ca păsările cerului.” – Fiodor M. Dostoievski

Urmăream un copil. Alerga după fluturi. Râdea. Râs de copil ce îmbrăţişează natura, cerul, fericirea. Când are fericirea în ochi, în surâsul lui, ea nu-l va uita.

Ce este acel ceva ce ne împiedică sa fim copii? Ce ne împiedică să alergăm după fluturi?

Oameni mari cufundaţi în rutină. “Vezi tu, am avut atât de mult stres în ultima vreme, am o grămadă de probleme.”; “Trebuie să rezolv cutare şi cutare, ştii, sunt un om ocupat.”; “N-am eu timp de zâmbete şi culori, se întâmplă prea multe. Viaţa este grea.”

Ce ne opreşte? Cine stă între noi şi fericire? Doar noi înşine. Bucuria celui rău e să ne vadă cufundaţi în rutină, indiferenţi. Bucuria lui este să uităm. Să uităm să ne bucurăm de lucrurile simple ale vieţii, să uităm a alerga după fluturi, să uităm a dansa, să uităm a iubi viaţa.

Spunea cineva odată “Omului îi este în mod ciudat ruşine să fie bun.” Aş putea să adaug: Omului îi este în mod ciudat ruşine să fie fericit. Ne este ruşine, ne este teamă. Avem lucruri serioase de făcut, nu ne putem permite să ne ştirbim imaginea, să ne bucurăm de lucruri copilăreşti; viaţa nu este roz.

Şi pierdem. Pierdem viaţă, pierdem iubire, pierdem fericire. Câştigăm moarte. Ne pierdem pe noi înşine printre nimicuri. Sacrificăm viaţa, sacrificăm frumosul, îl sacrificăm pe Dumnezeu pentru nimic. Viaţa e din Dumnezeu! Ai văzut tu urâţenie în fiinţa de lumină a Creatorului?

Eu spun: iubeşte viaţa! Iubeşte-o până la absurd şi trăieşte! Primeşte totul ca din mâna Lui şi bucură-te, nădăjduieşte, crede. Pentru ce scop mai nobil am fi putut fi creaţi, dacă nu pentru acela de a ne bucura de viaţa, de a celebra iubirea, de a-l iubi pe Dumnezeu?

Aminteşte-ţi. A trăi înseamnă mult mai mult decât simplul fapt de a respira.

Iubeşte-te pe tine, iubeşte-i pe ei, iubeşte visele năruite, iubeşte-le pe cele împlinite. Iubeşte muzica, iubeşte dansul, florile, cerul, ploaia. Şi crede. Crede că totul conspiră pentru fericirea din tine.

Iubeşte viaţa. Iubeşte tot ce este din Dumnezeu – respiră aer curat.

Am invatat...

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, tot ce poti face este sa fii o persoana iubita, restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi'ar pasa mie, altora s'ar putea sa nu le pese.

Dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi. Am invatat ca uneori suntem nevoiti sa facem ceea ce trebuie si nu ceea ce vrem, chiar daca deseori ti'e "dor si doare".
Nu conteaza CE ai in viata, ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti'e de folos farmecul cca 15 minute...dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca, ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Oricum ai taia, orice lucru are doua fete. Am invatat ca poti continua inca mult timp, dupa ce ai spus ca nu mai poti.
"Eroi" sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie, indiferent de consecinte. Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s'o arate.
Atunci cand sunt suparata am DREPTUL sa fiu suparata, dar nu am dreptul sa fiu si rea. Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta, iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa'l ierti pentru asta. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Trecutul si circumstantele ti'ar putea influenta personalitatea, dar TU esti responsabil pentru ceea ce devii. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale. Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit.
Indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata. Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.
Atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten vei gasi puterea de a'l ajuta. Am invatat ca este prea greu sa'ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a'ti sustine parerile.

Am invatat multe...si mai am inca foarte multe...